Au tăcut buciumele. S-au strâns taberele cavalerești. Ultimul tun a răsunat peste Cetatea Neamț, iar steagurile Moldovei au fost coborâte.
Dar ceea ce s-a întâmplat în aceste trei zile va rămâne multă vreme în inimile noastre:
Parada Medievală, care a adunat sute de oameni pe străzile orașului.
Bătălia de la Valea Albă și Asediul Cetății Neamț, momente care au readus în fața noastră curajul și jertfa înaintașilor.
Concertele extraordinare, aplauzele din Amfiteatrul „Ștefan cel Mare”,
focurile care au luminat cerul, atelierele de meșteșuguri, producătorii locali, râsetele copiilor care și-au ridicat săbiile și bucuria miilor de oameni care au ales să fie alături de noi.
Pentru câteva zile, Târgu-Neamț a fost, din nou, locul unde istoria a prins viață.
Mulțumesc Consiliului Județean Neamț și domnului președinte Daniel Vasilică Harpa, colegilor din Primărie și Consiliul Local Târgu-Neamț, Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”, Complexului Muzeal Național Neamț, Casei Culturii „Ion Creangă”, partenerilor noștri de la A.T.O.R. Târgu-Neamț și Ținutul Zimbrului, sponsorilor, instituțiilor care au asigurat ordinea și siguranța, artiștilor, meșterilor populari, producătorilor locali, voluntarilor și tuturor celor care au muncit, de multe ori dincolo de ceea ce s-a văzut, pentru ca această ediție aniversară să fie un succes.
Un gând aparte se îndreaptă către Părintele Marian Filip, către Străjerii Cetății Neamțu’, precum și către toate ordinele cavalerești și reenactorii veniți din întreaga țară. Datorită lor, istoria nu a fost doar povestită, ci trăită cu emoție și autenticitate.
Un astfel de festival nu se organizează de unul singur și nu este meritul unui singur om. Se construiește în echipă, prin încredere, implicare și prin oameni care aleg să pună suflet în ceea ce fac. Sunt recunoscător că am alături o asemenea echipă!
Iar cea mai mare mulțumire este pentru dumneavoastră, târgnemțenii, și pentru toți oaspeții care au ales să fie aici. Ați umplut Cetatea, stadionul și amfiteatrul de viață și ați demonstrat încă o dată că această sărbătoare aparține întregii comunități.
Istoria nu se păstrează doar între zidurile Cetății. Ea trăiește prin oamenii care o iubesc, o respectă și o duc mai departe.
Să ne vedem cu bine, la următoarea ediție.
Doamne ajută!
